Importanţa şi relevanţa conţinutului ştiinţific

 

Evoluţia bazinelor de sedimentare din forelandul Carpaţilor Orientali în timpul Miocenului este rezultatul interacţiunii dintre mişcările verticale şi orizontale ale crustei tereste şi al interacţiunii cu procesele de sedimentare şi eroziune în condiţii climatice specifice. Aceste procese s-au manifestat de cele mai multe ori aproape sincron, dar scara spaţiului şi a timpului a avut valori foarte variate. Asa au fost mişcările tectonice pe termen lung la scară regională – subsidenţe sau ridicări – evoluţia sistemelor hidrografice regionale cu implicaţii deosebite în sedimentare, eroziune şi geomorfologie, precum şi schimbări climatice. Raporturile dintre uscat şi apă, implicând oscilaţiile de nivel ale bazinelor de sedimentare, precum şi evoluţia lor în timp, se impun a fi cunoscute cu necesitate, date fiind efectele manifestărilor din actual asupra existenţei şi dezvoltării durabile a habitatelor umane.

În ultimile 35 milioane de ani, mare parte a bazinelor de sedimentare din arealul carpatic a evoluat incontestabil sub controlul tectonic impus de manifestarile specifice ale orogenului. În acest sens se stie că ultima fază din evoluţia ariilor geosinclinale presupune trecerea de la bazinele relicte, care urmează coliziunii, la bazinele de foreland. Forelandul Carpaţilor Orientali se încadrează în categoria bazinelor perisuturale, fiind de tip periferic, dezvoltat în faţa orogenului carpatic, pe litosfera continentală a plăcii Est-Europene, subduse.

Deşi termenul de bazin de foreland este introdus relativ recent – Dickinson (1974), numeroşi autori au abordat procesele sedimentogenetice specifice şi statutul lui geotectonic: Jordan (1981), Graham et al. (1986), Schwab (1986), Ricci Lucchi (1986), Allen şi Allen (1990), Einsele (1992), De Celles şi Giles (1996), Sinclair (1997), Grasu et al.  (1999, 2002, 2007). 

S-a conturat clar concluzia că bazinele de foreland reprezintă entităţi complexe sub raport geometric, care cuprind zone distincte ce pot fi integrate într-un sistem unitar şi care depind de lungimea frontului orogenului şariat, precum şi de existenţa proximal – distală a patru depozone conform modelului propus de  DeCelles and Giles (1996): weddge top, avanfosa, forebulge, backbulge. Limitele dintre depozone pot varia lateral în timp, iar cele distale (forebulge, backbulge), pot fi foarte slab dezvoltate sau chiar să lipsească.

Bazinele de foreland reprezintă înregistrări perfecte ale evoluţiei ariei sursă muntoase, şi parcurg în evoluţia lor mai multe stadii, funcţie de bugetul de sedimente: subcolmatat, colmatat, supracolmatat. Faciesurile caracteristice stadiului subcolmatat sunt de tip abisal, cele ale stadiului colmatat sunt de tip marin – marginale la continental distale, în timp ce faciesurile stadiului supracolmatat sunt de tip pur continental. Aceste stadii sunt influenţate, chiar impuse de un complex de factori, precum: reducerea ratelor de amplasare a panzelor de şariaj, creşterea ratelor de înălţare a orogenului cu implicaţii în producţia de sedimente (uplifting) şi creşterea rigiditatii flexurale a plăcii cratonice.

Preocupările noastre în analiza sistemului bazinelor de foreland s-au concentrat într-o primă etapă asupra depozitelor acumulate în timpul Sarmaţianului inferior şi mediu (Grasu et al., 2002), stabilindu-se o serie de aspecte mai vizibile la nord de falia Trotuşului:

- variaţia lito şi biofacială a Sarmaţianului de partea central nordică a Platformei Moldoveneşti, între Orogenul carpatic şi Prut, indică faptul că sedimentarea s-a făcut în condiţii cu mult mai complexe decât cele care apar pe platformele propriu-zise;

- acumularea sedimentelor s-a făcut în condiţii marine corespunzatoare ultimei etape de evoluţie a bazinului de foreland al Carpaţilor Orientali, prezenţa domeniilor marine de adâncime mică la continentale;

- controlul tectonic asupra sedimentării pe baza căruia s-au stabilit doua etape: una cu polaritate vest-estică în care subsidenţa, si implicit spaţiul de acomodare, s-a datorat sarcinii tectonice exercitate de pânzele carpatice şariate peste craton, rata ei cea mai mare fiind în imediata vecinatate a frontului de avansare al pânzelor, şi a doua cu polaritate nord-sudică în care rata maximă a subsidenţei s-a localizat în zona Vrancea, pe fondul retragerii spre sud a bazinului Dacic;

- reducerea influenţei tectonicii orogenului se simte în forelandul carpatic la est de Prut, unde sedimentarea în prima parte a Sarmaţianului a avut trăsături specific platformice (platforma carbonatică cu construcţii biohermice).

Subsidenţa din zona Vrancea poate fi un fenomen complicat, generat şi de alte cauze decât suprasarcina pânzelor de şariaj, probabil de natură subcrustală, legate de procesul de subducţie a microplăcii Mării Negre sub orogen.

Efortul cercetărilor noastre se va direcţiona asupra evidenţierii variaţiilor de facies cat şi asupra biofaciesurilor care au funcţionat în bazinele de sedimentare în timpul Sarmaţianului superior (Chersonaian) şi al Meoţianului, conturându-se asociaţiile de macro şi microfauna aferente. Prezentul proiect „Evoluţia sistemelor bazinului de foreland ale Carpaţilor Orientali în Sarmaţianul superior şi Meoţian – Miocenul superior de pe Platforma Moldovenească” işi propune un multiplu impact ştiinţific, prin:

- dezvoltarea cunoaşterii atât prin cercetare fundamentală cât şi prin cercetări avansate pentru rezolvarea unor probleme complexe, de frontieră, care presupun abordare interdisciplinară. Obiectivele proiectului şi multidisciplinaritatea acestuia sunt evidenţiate în capitolul următor;

-extinderea bazei de cunoştinţe şi creşterea capacităţii de cercetare, cu implicaţii favorabile asupra competitivităţii internaţionale a cercetării româneşti;

- creştera vizibilităţii cercetării româneşti în plan internaţional, în particular în cel european, prin creşterea calităţii şi mai buna valorificare a rezultatelor cercetării – prin publicarea rezultatelor obţinute în reviste de specialitate cotate ISI, organizarea unei manifestări ştiinţifice pe tematica abordată în acest proiect, cu invitarea unor specialişti recunoscuţi la nivel internaţional, precum şi participarea la proiecte internaţionale, ca parteneri credibili sau chiar preluarea coordonării unor proiecte internaţionale.

EVOLUȚIA SISTEMULUI BAZINELOR DE FORELAND ALE

CARPAȚILOR ORIENTALI, ÎN SARMAȚIANUL SUPERIOR ȘI MEOȚIAN

(MIOCENUL SUPERIOR  DE PE PLATFORMA MOLDOVENEASCĂ)

Grant finatat de CNCSIS

PN II IDEI No 2019